Am dat întâmplător peste un articol despre proiectul Ramonei Ciobanu și mi-a atras atenția faptul că se descria o carte ”fără personaje negative”. Mi-a plăcut foarte mult ideea și am decis să o întreb și pe Ramona ce a determinat-o să schimbe pattern-ul scrierilor pentru copii.
“Povestea” Ramonei
”Ideea de a scrie o carte fără personaje negative nu a luat naștere dintr-o dată, a fost ceva ce s-a cristalizat de-a lungul timpului. Cred că și în copilărie, atunci când ascultam povești, mă încerca un sentiment defensiv față de personajele pozitive care se confruntau cu antagoniștii lor.
Din experiența proprie, cel puțin în ceea ce mă privește, a privi o persoană ca având un caracter negativ îmi restrânge creativitatea și capacitatea de a mă “îmbunătăți” pe mine însămi.
Dacă percep o persoană în mod negativ, tendința este de a îmi “conserva” modul de a fi, de a îmi păstra punctul de vedere într-o manieră inflexibilă, de a “bloca” starea existentă, de teama unui eșec. Iar asta nu poate decât să mă împiedice să evoluez și îmi limitează aria relațiilor interpersonale.
Am fost întotdeauna interesată de modul în care adulții interacționează cu copiii, indiferent că sunt copiii lor, ai prietenilor sau rude.
În ultima vreme, din ce în ce mai mult, am observat că adulții evită să aibă o comunicare relevantă cu un copil, considerând că cei mai mici au o putere de înțelegere mult redusă.
Iar asta se traduce pentru mine în răspunsuri superficiale și fugitive la întrebările copiilor, lipsa de răbdare în expunerea unei situații care ridică semne de întrebare în mintea acestora sau pur și simplu nepăsarea.
A scrie o carte pentru copii mi-a permis să creez o lume în care acest lucru nu se întamplă, o lume în care copiii sunt ascultați și li se oferă un răspuns întrebărilor care îi frământă.
Evident, un răspuns care nu rămâne fix, ci de la care micuții să își poată construi mai departe propria logică și percepție asupra realității, pe măsura ce cresc, desigur.
Am reușit să strang în jurul meu o echipă care să transforme proiectul poveștilor “Caută-ți prietenii!”, în realitatea unei cărți, în decurs de aproximativ 6 luni.”
“Caută-ți prietenii”, din perspectiva cititorului Mare
Între timp am și citit cartea și am descoperit în cele 160 de pagini 3 povești care cu siguranța nu stârnesc imaginația doar celor mici. Acțiunea din primele două povești (Cu corn sau fară, La umbra baobabului) se desfășoară în minunata Africa, ultima în San Francisco (Olivia).
Călătoria în Africa este marcată de personaje specifice zonei: rinocerul Adongo, suricata Batanga, babuinul Papio, chiar și o familie de baobabi. Mai întâlnim și alte personaje, precum suricatele, sau chiar animale de pradă, însă modul în care personajele Ramonei se raporteză la pericol este unul natural, ca făcând parte din universul cotidian, fără să aibă o încarcare nergativă, fără să stimuleze sentimentul de frică. Ce mi-a plăcut foarte mult, este că în conturarea poveștii vine în ajutor și grafica ingenioasă.
În San Francisco, Olivia traiește o poveste cu care orice copil s-ar putea identifica. Merge la școală, se joacă cu prietenii, așteaptă vacanța de vară și își iubește poveștile pe care le citește.
Vrei să afli mai mult? Pe Ramona o găsești în căsuța ei virtuală cu povești.
Leave a Reply