Și dacă eșuez în meseria mea de părinte?

Se spune despre meseria de părinte că este cea mai grea de pe lumea asta. Și se mai spune și că nu există om care să o facă impecabil. Șimți că ai făcut greșeli în meseria de părinte? Vestea bună este că nu ești singură. Vestea rea firească este că le vei mai face.

Și mai este o veste bună. Nu este niciodată prea târziu să îndrepți relația cu copilul tău. Cu cât va fi mai mare, cu atât va fi mai greu pentru că ei dezvoltă ”o armură emoțională” și nu-ți vor permite să te aproprii prea mult. Dar dincolo de aceste atitudini de suprafață ei își doresc cu disperare iubirea ta. Asta ar trebui să îți amintești ori de câte ori de te lovești de emoții puternice.

Pe de altă parte, copilul tău nu are nevoie de un părinte perfect. De fapt, dacă el te vede perfectă se va simți în inferioritate atunci când își va da seama că el nu este. Ceea ce are nevoie, în schimb, este un model despre cum să fie un om îngăduitor cu sine și cu cei din jur. Asta înseamnă să admiți că greșești. Să-ți canalizezi eforturile către evoluție. Să-ți oferi premise pentru a deveni mai bună. Să lucrezi pentru a-ți disciplina emoțiile atunci când copilul tău pare că ”o ia razna”.

Nu pare prea ușor, nu-i așa? De aceea, să-ți iubești necondiționat copilul începe cu a te iubi pe tine necondiționat. Și orice s-ar întâmpla, îndiferent de greșelile pe care le-ai făcut, oricât de nefiresc s-ar comporta copilul tău poți transforma relația într-una armonioasă și mai conectată. Iată cum.

1. Relaxează-te. Cele mai multe nemulțumiri legate de copil provin din propriile temeri. (Dacă nu va învăța niciodată? Dacă va intra în încurcături care îl vor urmări toată viața? Dacă am stricat relația cu el pentru totdeauna?) Dar teama nu te va ajuta niciodată să iei decizii înțelepte. Așa că ar fi bine să încerci să te gândești mai puțin la astfel de scenarii și să faci loc gândurilor de tipul: orice problemă poate fi o portiță către cunoaștere și dezvoltare sau ”el are parte de parenting mai bun decât mine, iar eu sunt un om ok”.
2. Fă din ”disciplinarea emoțiilor tale” o prioritate. Dacă tu poți să te concentrezi și să fii atentă, poți răspunde cu creativitate atunci când copilul tău nu se comportă în conformitate cu așteptările pe care le ai de la el. Dacă se întâmplă, însă să greșești, asumă-ți și cere-ți scuze. (scuzele fac parte din acel model despre care vorbeam mai sus și de care copilul tău are nevoie.)
3. Concentrează-te pe conexiune. Iar asta înseamnă să începi de la stadiul în care copilul tău se află. Dacă el este într-o fază în care ceva ”îl doare”, atunci e posibil să reacționeze exagerat. Adună-ți puterile și curajul și mergi după el. Permite-i să-și exprime nemulțumirea față de ceea ce s-a întâmplat în trecut pentru că aceasta este soluția prin care se poate îndeparta de ceea ce l-a supărat. Este foarte important să nu o iei personal și să nu încerci să-l înveți vreo lecție până când nu se va simți mai bine. Încearcă să nu te cufunzi în întuneric altături de el. Tu ești cea care se presupune că știe și lumineză calea. Încearcă să-l aduci înapoi către o relație conectată.
4. Joaca-te cu el, fă-l să radă! Cu siguranță serviciul, activitățile cotidiene te extenuează, dar încearca să nu uiți de ceea ce are cu adevart copilul tău nevoie: să fie fericit, iar asta, de cele mai multe ori înseamnă jocul, indiferent de forma pe care o poate lua.

În cele din urmă, tu nu trebuie să ai toate răspunsurile. Dar poți fi prezentă în viața lui și alege afecțiunea în locul temerilor, egalitatea în loc de ”eu știu mai bine”, jocul și amuzamentul în loc de ”trebuie neapărat să așez hainele la dungă”.