Chiar dacă în cadrul școlii nu poți schimba percepții sau programe, acasă îți poți ajuta copilul să îmbrățișeze procesul de învățare, fără să i se pară o corvoadă sau o obligație. Cum poți face asta?
Încurajează jocul imaginativ.
Imaginația este elementul cheie în crearea unui mediu în care copilul își pune întrebări și își deschide apetitul către cunoaștere. Așa că lasă-i imaginația să zburde, încurajează-l să continue și să creeze noi visuri.
De exemplu: Dacă fetița ta se joacă cu un set de bucătărie, întreab-o ce i-ar plăcea să gătească și cum ar face asta. Îi poți oferi o multitudine de condimente chiar din bucătăria ta, pe care să le amestece și să experimenteze. De aici, povestea curge singură 😛 .
Include jocul în procesul de învățare.
Crearea de noi jocuri în jurul procesului de învățare va transforma corvoada acestei activități în una distractivă. Dezvoltă jocuri care implică lucruri pe care ai vrea să le învețe copilul tău.
De exemplu: Atunci când vă aflați într-un magazin alimentar, pune-ți copilul să ghicească cât de mult cântăresc piersicile, să enumere culorile sau fructele din coșul de cumpărături sau să calculeze cât costă dulciurile pe care i le-ai cumpărat.
Vezi câte obiecte din bucătărie poate număra sau câte lucruri poate spune despre un animal într-un minut.
Permite-i să aibă timp liber
Copiii au nevoie de mult timp pentru a descoperi și a explora. Chiar dacă ”opționalele sunt multe și tentante”, nu-i încărca programul. Oferă-i timp pentru a se juca liber, a visa cu ochii deschiși sau pur și simplu pentru a construi căsuțe de nisip în curte.
De exemplu: Dacă de regulă urmezi un program, include în acesta și o perioadă de ”timp liber” și lăsă-l pe cel mic să aleagă cu ce activități va umple acel timp.
Oferă-i experiențe și exemple practice
Copiii fac conexiuni mai rapide cu experiențele din viața reală, iar procesul de învățare devine mai atractiv, așa că oferă-i constant experiențe concrete din medii diferite.
De exemplu: Dacă îi plac animalele, oferă-i oportunitatea de a învăța despre ele în curtea bunicii. Și dacă nu ai bunici la țară, află că există tot felul de ferme de animale pe lângă marile orașe, unde copilul poate să vadă, să mângâie și să hrănească animăluțele „din curtea bunicii”.
Folosește o tastatură veche, fără fir, pentru a învăța copilul alfabetul. Se va bucura de apăsarea butoanelor în timp ce ar putea învăța și alfabetul. Dacă ai un micuț în casă, cu siguranță ai și o colecție de animăluțe pe care le poți folosi tot pentru învățarea alfabetului, făcând asocieri între animale și cartonașe printate cu literele alfabetului.
Lasă-l șă-și formeze propriile păreri
Pune-i întrebări și permite-i să răspundă fără a judeca modul în care el evaluează lucrurile. Doar așa va învăța să-și formeze propriile idei și valori. Întreabă-l despre gândurile și sentimentele lui și lasă-l să răspundă fără corecturi sau ghidaj.
De exemplu: Întreabă-ți copilul cum se simte sau ce gândește cu privire la anumite probleme (evenimente curente, relații, valori) și permite-i să aibă opinii fără ca tu să i le judeci.
Înconjoară-l de cărți
Vedem și auzim tot mai des cum părinții încearcă să-și determine copiii să citească, de multe ori fără rezultate. Ei bine, apetitul pentru citit de la tine va porni. Încearcă să formezi un obicei din citit, încă de când este mic.
De exemplu: Citește-i cu voce tare, în fiecare zi. Iar când va fi mai mare încurajează-l să citească și să găsească cărțile care-i stârnesc interesul.
Lasă-l să aleagă ce-i place și ce nu
Expune-l la cât mai multe activități și experiențe, astfel încât să-și poată crea propriile interese. Fă tot posibilul să nu-l împingi de la spate către activități care ție îți plăceau la vârsta lui. Lăsă-l să descopere singur ce îi produce plăcere sau din contră.
De exemplu: Încearcă să observi ce-i atrage atenția și creează tot mai multe astfel de experiențe.
Demostrează-i că experiențele noi sunt sigure
Un copil anxios se va simți nesigur sau temător atunci când ar avea oportunitatea de a încerca ceva nou. În astfel de situații este important să-i explici că nu va fi în pericol sau că este în regulă să greșească. Poți, de asemenea, să dai tu startul pentru a crea un exemplu pozitiv.
De exemplu: Dacă îi este teamă să coboare o pantă mai abruptă, mergi tu înainte și arată-i că este sigur, continuă să cobori cu el pentru ca în final să îl lași singur.
Susține-l să vorbească despre temerile lui
Încurajează-l să vorbească despre ceea ce îl sperie și ce simte atunci când este speriat. Empatizează cu el, spune-i că este în regulă să se exteriorizeze și validează-i trăirile. Încurajează-l apoi să găsească singur soluții de depășire a temerilor. Astfel vei crește un copil conștient de propriile temeri, dar care va ști și cum să le rezolve sau controleze.
De exemplu: Dacă nu-i face plăcere să meargă la școală, lasă-l să vorbească despre ceea ce îl sperie în timp ce îl asculți și îl liniștești. Întreabă-l apoi: ”Ce crezi că poți face pentru a te simți mai puțin speriat?” Lasă-l să îți răspundă înainte de a-i oferi sugestii.
Lasă-l să încerce singur să-și îndrepte greșelile
Să încerci să repari tu greșelile pe care le face copilul tău nu face altceva decât să-l descurajeze să încerce din nou.
De exemplu: Dacă copilul are probleme în a-și lega șireturile, în loc să te grăbești să-i faci tu treaba, arată-i cum faci tu asta la proprii pantofi și lasă-l să repete după tine.
Leave a Reply